Dragii mei, să vă povestesc cum am decis să fac un experiment pe propria-mi piele – sau mai bine zis, pe propriul meu nivel de energie, bună dispoziție și sistem imunitar. N-a fost cea mai strălucită idee din viața mea, dar ce să-i faci, curiozitatea e o forță teribilă, iar omul de știință din mine a insistat că trebuie să aflu adevărul. Așa că am renunțat, timp de o lună, la NMN și Resveratrol, acele două suplimente care mă făceau să mă trezesc dimineața cu o vigoare de invidiat. Ce s-a întâmplat mai departe? Ei bine, să spunem doar că a fost o lună lungă.
Dimineți mai grele ca o piatră de moară
Înainte de experiment, aveam un talent aproape enervant de a mă trezi cu câteva minute înainte să sune alarma. Ochi limpezi, minte clară, chef de viață – exact ce ai nevoie dimineața. După ce am renunțat la suplimente? Ei bine, ceasul deșteptător a devenit cel mai mare dușman al meu. Mă luptam să ies din pat ca un marinar care s-a rătăcit pe mare, fără busolă și fără speranță. Și, să fiu sinceră, am cedat. Da, m-am întors la cafeaua de dimineață, acea băutură magică pe care o evitasem pentru că „nu aveam nevoie de ea”. Acum aveam. Și încă cum!
Imunitatea – o amintire îndepărtată
Nu sunt genul care să se laude, dar în mod normal, sistemul meu imunitar este o adevărată fortăreață. Cu un copil mic acasă, ar trebui să fiu un magnet pentru viruși, dar reușisem să trec nevătămată prin ani întregi de atacuri microbiologice. Până când… am renunțat la NMN și Resveratrol. Apoi, a urmat un lung episod de răceală, un nas care a refuzat să respire normal timp de trei săptămâni și o stare generală de oboseală care m-a făcut să reconsider toate deciziile vieții mele. Coincidență? Nu prea cred.
Când energia devine un vis frumos
Dacă înainte puteam să lucrez toată ziua, să gătesc, să mă joc cu copilul, să fac sport și să mai am energie pentru o carte seara, în perioada experimentului am descoperit că, fără NMN și Resveratrol, eram mai degrabă un personaj secundar dintr-un roman victorian – mereu extenuat, mereu la un pas de leșin.
În plus, am devenit mai irascibilă. Lipsa de energie și senzația constantă că nu mă mai recuperez complet m-au făcut să înțeleg că acele mici pastiluțe nu erau doar un moft, ci o necesitate. Chiar și Oura ring-ul meu (un dispozitiv pe care îl port pentru a-mi monitoriza somnul și nivelul de stres) mi-a confirmat ce simțeam: scorul meu de „pregătire” pentru ziua următoare scăzuse alarmant. Practic, devenisem un om învechit cu 10 ani peste noapte.
Întoarcerea la viață
După cinci săptămâni de chin autoimpus, am decis să pun capăt suferinței. Am reluat NMN și Resveratrol și, în decurs de două săptămâni, totul a început să revină la normal. Mă trezeam din nou fără să mă simt de parcă tocmai fusesem atacată de un camion de oboseală. Energia revenea, sistemul imunitar își recăpăta gloria de odinioară, iar cafeaua redevenea un simplu capriciu, nu o necesitate disperată.
Și ce am învățat din această experiență? Că sunt unele lucruri pe care e mai bine să nu le experimentezi. Că uneori, ceea ce funcționează nu trebuie „testat” prin absență, ci doar acceptat ca un dar minunat al științei. Așadar, pentru toți cei care încă stau pe gânduri dacă NMN și Resveratrol fac vreo diferență… credeți-mă, fac! Și dacă nu mă credeți, încercați să renunțați la ele o lună. Dar nu ziceți că nu v-am avertizat!
