Boala Alzheimer este o afecțiune neurodegenerativă complexă, care afectează milioane de oameni la nivel global. În ultimii ani, un concept tot mai discutat în comunitatea științifică este legătura dintre Alzheimer și diabet, sugerând că boala ar putea fi considerată un „diabet de gradul 3”. Această asociere este fundamentată pe observații biochimice, clinice și epidemiologice, care indică o legătură strânsă între metabolismul glucozei, insulină și sănătatea creierului.
În acest articol, vom explora principalele argumente și studii care susțin această ipoteză.
Ce înseamnă „Diabet de gradul 3”?
Termenul „diabet de gradul 3” a fost propus pentru a descrie o disfuncție metabolică cerebrală, caracterizată de o rezistență la insulină în creier, similară cu cea observată în diabetul zaharat tip 2. Creierul, deși reprezintă doar 2% din greutatea corpului, consumă aproximativ 20% din glucoza circulantă, glucoza fiind principala sursă de energie. Disfuncțiile metabolice în utilizarea acesteia pot afecta grav funcțiile cognitive.
Legătura dintre Alzheimer și diabetul zaharat
1. Rezistența la insulină în creier
Un număr tot mai mare de studii a demonstrat că pacienții cu Alzheimer prezintă o rezistență semnificativă la insulină la nivel cerebral. Insulina nu reglează doar metabolismul glucozei, ci joacă și un rol critic în procesele de învățare și memorie. Un studiu publicat în Journal of Alzheimer's Disease a evidențiat că rezistența la insulină în creier duce la acumularea de beta-amiloid, o proteină toxică asociată cu Alzheimer.
2. Impactul diabetului zaharat tip 2
Persoanele cu diabet zaharat tip 2 au un risc de două ori mai mare de a dezvolta Alzheimer, conform unui studiu amplu realizat de American Diabetes Association. Această legătură este atribuită inflamației cronice și stresului oxidativ, care contribuie la deteriorarea neuronală.
3. Metabolismul glucozei și creierul
Scanările PET arată că în Alzheimer, utilizarea glucozei în anumite regiuni ale creierului este semnificativ redusă. Acest fenomen, cunoscut sub numele de „hipometabolism cerebral”, este similar cu ceea ce se întâmplă în diabetul tip 2 la nivel sistemic.
Inflamația și stresul oxidativ – factori comuni
Atât diabetul, cât și Alzheimer sunt caracterizate de inflamație cronică și stres oxidativ. În diabet, hiperglicemia susține un proces inflamator sistemic, iar în Alzheimer, inflamația microglială este un factor esențial al neurodegenerării. Aceste procese duc la distrugerea sinapselor și la pierderea funcției cognitive.
Studii cheie care susțin ipoteza
-
Studiul publicat în Nature Reviews Neurology (2020)
Acesta a explorat mecanismele prin care disfuncția metabolică contribuie la Alzheimer, identificând asemănări semnificative între patogeneza diabetului tip 2 și a bolii Alzheimer. -
Cercetare realizată de Stanford University (2017)
Studiul a arătat că nivelurile crescute de insulină și leptină, asociate cu diabetul tip 2, pot accelera formarea plăcilor beta-amiloid. -
Proiectul European LipiDiDiet (2018)
Acesta a concluzionat că dietele care controlează nivelul glicemiei pot reduce riscul de declin cognitiv, sugerând că intervențiile metabolice pot avea beneficii asupra sănătății creierului.
Prevenție și management
-
Dietă echilibrată
Adoptarea unei diete mediteraneene, bogată în grăsimi sănătoase și săracă în carbohidrați procesați, poate reduce inflamația și îmbunătăți sensibilitatea la insulină. -
Activitate fizică regulată
Exercițiile fizice au fost demonstrate ca fiind benefice atât pentru sănătatea metabolică, cât și pentru cea cognitivă. -
Monitorizarea glicemiei
Persoanele cu risc de diabet sau Alzheimer ar trebui să își monitorizeze constant glicemia și să evite fluctuațiile mari.
Concluzii
Deși ideea de „diabet de gradul 3” în contextul Alzheimer nu este universal acceptată, există suficiente dovezi care sugerează o legătură importantă între disfuncțiile metabolice și neurodegenerare. Înțelegerea acestei conexiuni poate deschide noi căi pentru prevenție și tratament, punând un accent mai mare pe intervențiile nutriționale și metabolice.
Alzheimer, în această lumină, nu mai este doar o boală a vârstei înaintate, ci o afecțiune metabolică complexă care necesită o abordare interdisciplinară.
